Bun găsit! Singurătatea este o stare emoțională de izolare, în care relaționarea cu ceilalți poate fi absentă sau puțin proeminentă, iar acestă alegere conduce la boli fizice și psihice, ca depresia, sensibilitatea crescută, ingrijorarea excesivă, negativism.
Suntem ființe sociale, iar nevoia noastră de a comunica este esențială, asigurându-ne echilibrul bio-psiho-socio-emoțional. În societatea zilelor noastre, tulburările psihosomatice, mentale, cauzate de singuratate, sunt tot mai des întâlnite.
Fiecare dintre noi poate resimți singurătatea într-un mod diferit și cu o intensitate specifică. Pentru unii, ea se prezintă ca o lipsă „a ceva” sau „a cuiva”, pentru alţii semnifică un mod de existenţă firesc, fără prea multe „încurcături”. Sentimentul singurătăţii este recomandat să fie explicat doar raportându-l la dimensiunea interioară şi subiectivă, individuală şi personală, a existenţei umane.
Singurătatea, pe perioade scurte, poate fi privită ca un timp în care muncim, ne odihnim sau reflectăm asupra unei idei sau chestiuni private fără întrerupere; însă ea poate provoca și boli comparabile cu fumatul a 10-15 ţigări pe zi.
Sentimentul de singurătate poate fi legat de factorii genetici la care se adaugă diverse elemente de context social precum divorţ, moartea unei persoane dragi, schimbarea domiciliului, dar și cei care au o stimă de sine scăzută pot fi victime ale singurătăţii.
Inevitabil, vorbim aici și despre mijloacele de comunicare modernă, care favorizează izolarea oamenilor, la scară planetară, uitând faptul că, comunicarea directă, față în față, între oameni, este cea care încheagă o comunitate.
Acest tip de comunicare stimulează promiscuitatea, prin încurajarea indivizilor de a-și dezvolta obișnuințe
și deprinderi bizare, care nu sunt în acord cu moralitatea socială.
Sentimente de singurătate poate avea și un copil abandonat de părinţi săi, sau un adolescent neînţeles de cei din jurul său, sau poate un om matur se poate simţi copleșit de singurătate atunci când îşi pierde partenerul de viaţă sau cel mai bun prieten, ori în clipele în care nu ai cu cine să-ţi împărtăşeşti necazurile sau să savurezi bucuriile; în faţa unui eveniment neprevăzut, ori în fața unui vis care s-a spulberat, sau în faţa morţii ca ultimă expresie a neputinţei de a interacţiona cu ceilalți.
Dacă vă simțiți singuri vă invit să priviți în jur şi să zâmbiți cuiva sau la ceva care vă place, sau vă impresionează; acesta este un început promiţător pentru cineva care simte că îl apasă singurătatea.
Un alt mod de a alunga singurătatea este să căutăm interacțiunea cu ceilalți, dezvoltând relații de amiciție în care folosindu-ne preponderent tot de un zâmbet autentic și lipsit de așteptări; așadar vă propun să luați în calcul prezența unora dintre vecini care vă poate face să vă simțiți parte a comunității imediate.
Lucrând cu GÂNDURILE noastre de zi cu zi în care respingem scenariile negative pe care ni le facem, înlocuindu-le cu gânduri pozitive ne vom proiecta într-o realitate optimistă și plină de culoare.
O săptămână excelentă!
Camelia Bolocan, psiholog-psihoterapeut adlerian, autonom
Specialist în psihoterapie şi consiliere psihologică pentru copii, adolescenţi şi părinţi
Telefon - 0745.356.801
This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.
România are nevoie de ONG-uri și presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul!
Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii:
